Despre primele luni cu bebe Damian !

Seara, după ce îl bag la somn pe Damian, într-o zi obișnuită, în care am stat cu el toată ziua și în sfârșit am și eu câteva momente doar pt mine ,culmea mi se face dor de el :))) și culmea culmilor e că petrec acel timp uitându-mă pe telefon la poze cu el :))) E prea multă drăgălășenia dar tot nu mă mai satur🤷‍♀️.

Bebe Damian are deja 8 luni …Wow, nici nu știu unde a trecut timpul….Îmi aduc aminte de un moment din primele zile acasă cu el, îi sortam hainele pe mărimi și mă uitam la o pijama pentru 4 luni, mi se părea așa mareeee și că o va purta peste muuuult timp. Dar, iată-ne ajunși deja să purtăm haine de mărimea 12 luni 🙈🙈🙈.

În primele luni eram atât de nerăbdare să treacă timpul ca să înceapă să zâmbească, să treacă colicile, să doarmă mai mult noaptea etc etc. Toate aceste așteptări plus prea multă oboseală, prea mult stres pentru chestii fără sens m-au împiedicat să profit mai mult de fiecare etapă minunată a bebelușeniei lui…. simt că dacă aș repeta din nou acele luni le-aș trăi total altfel.

Mi-aș dori să mă întorc în timp și să îmi spun mie, proaspăta mămică, câteva lucruri pe care le-am înțeles abia acum:

1. Am nevoie de mama mea, să fie lângă mine în primele zile acasă cu bebe. Din cauza pandemiei, ideia ca mama mea să vină să mă ajute cu bebe nici nu a fost pusă pe masă și cumva eu și Eugen, ne-am convins că așa va fi mai bine pentru noi, să ne descurcăm singuri. Și da, ne-am descurcat foarte bine împreună, însă rolul de “ mama mamei” și minunea ei l-am înțeles abia în februarie când a venit mama la noi. Abia atunci m-am odihnit și eu cu adevărat și puteam să dorm câteva ore profund, fără grija lui Damian. De 6 luni eram într-o oboseală cronică care nu făcea decât să se acumuleze. Operația de cezariană și nopțile nedormite în spital nu le-am mai recuperat și le-am dus în spate 6 luni… Prima lună acasă cu bebele a fost un cumul de emoții extrem de puternice, explozie hormonală și muuulte nopți nedormite pentru ambii și oricât de curajoși am fost noi să ne aruncăm singuri în asta era bine dacă era mama alături de noi.

2. Învață să trăiești momentul. Ca orice noua mămică am primit la pachet cu bebele și un sac de anxietate. Nu știam ce înseamnă anxietatea până nu am devenit mămică. Acum mă simt absurdă când mă gândesc la panica pe care o simțeam la orice lucru mărunt legat de bebe. Ah, ce bine ar fi fost să fi înțeles atunci că toate sunt etape trecatoare și că e bine să le abordez cu răbdare. Colici, alergii, constipatie etc etc … majoritea bebelușilor trec prin aceste etape si cel mai important e că acestea TREC.

3. Alăptatul la sân va fi cel mai mare ajutor al meu și să nu renunț. Încă de la maternitate , experiența noastră cu alăptatul nu a fost cea mai frumoasă și la un moment dat eram gata să renunț, pentru că nu știam cât de mult mă va ajuta alăptatul. Acum după 8 luni de alăptare realizez cât mi-a fost de ajutor, pe lângă faptul că nu a trebuit să alerg după biberon noaptea, sânul a fost leacul bebelușului pentru orice durere, colici- nu prea le-am simțit, orice plâns se rezolva cu câteva minute de stat la sân. Și acum încă e la fel.

4. Nu căuta răspunsuri pe internet sau pe grupuri de mămici. Internetul și grupurile de mămici mi-au alimentat starea de anxietate ori de câte ori aveam o problemă. Când bebe a facut alergie la 2 luni, m-am inscris pe un grup de “alergii copii” pe fb si am postat situația mea în căutare de remedii și răspunsuri. 🤦‍♀️😬🤦‍♀️ Ohh, am primit zeci de răspunsuri, ba că bebe e alergic la lactate, ba la histamină și că trebuie să țin regim de lactate sau de orice aliment care conține histamină. Așa încât am ajuns să nu mai pot să mănânc mai nimic, iar pentru o mamă care alăptează, și îi e foame mereu- criza existențială. În final bebe era alergic la balsamul de rufe… deci nopți pierdute degeaba citind cazuri grave de alergie care nu aveau legătură cu mine.

5. Aruncă pe geam cărțile despre sleep training. Ține-l în brațe când vrea asta, lasă-l să doarmă lângă tine dacă asta îl liniștește, lasă-l să adoarmă la sân sau dă-i suzeta etc etc. E o lume nouă și infricosatoare pentru suflețelul ăsta mic, care până atunci a crescut în siguranță în burtica ta. Ajuta-l cum poți mai bine să se simtă în siguranță și confortabil chiar dacă asta înseamnă să doarmă în brațe la tine toată ziua. Da , ai citit cât de greșit e în cărțile despre sleep training dar alea sunt teorii, ce trăiești tu și bebe mic în acele momente e ceva unic și nu se găsește în cărți.

6. Ascultă nevoile bebelușului de moment și nu te gândi la ce va fi peste 2-3 ani. Eu cu Eugen ne-am stabilit înainte de naștere că nu îi vom da suzeta băiețelului nostru pentru că nu vrem sa îi creem dependențe și alte bla bla bla-uri. Damian însă nu a fost de acord, el avea nevoie de suzetă pentru a se liniști. Abia după 2 saptamâni am cedat și i-am cumpărat suzete și a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut. Suzeta la ajutat foarte mult să se liniștească și să adoarmă.

Dragă proaspătă mămică, ai încredere în instinctele tale! Știu că ai impresia că nu știi nimic despre cum să ai grijă de acest mic suflețel, adevărul e că doar tu știi de ce are el nevoie. Oprește-te din a căuta răspunsuri și doar ascultă-ți copilul. Savurează acele prime zile împreună cu el, sunt cele mai magice și nu se întorc înapoi!

Pupici cu sclipici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: